Imaginea in poezia biblica este diferita de cea cu care sintem obisnuiti, cu versuri influentate de clasici. La fel ca la grecii antici, imaginatia noastra este in mare masura vizuala. Ne orientam mediului si persoanelor de linga noi prin simtul vederii, astfel incit ne asteptam ca literatura noastra sa ne spuna cum arata personajele si sa vizualizam scena. Pe de alta parte, evreii nu erau de acord cu imaginile vizuale. Vecinii lor pagini puteau sa-si “vada” zeii, care se manifestau prin “imagini sculptate”.
Dumnezeul lui Avraam si Isac se descopera nu prin vedere, ci prin auz, prin proclamarea si citirea Cuvintului Sau. Interdictia ebraica a imaginilor se manifesta in totalitate in limbajul si arta lor. De exemplu, Biblia nu descrie cum a aratat Isus sau alte personaje. Pe de alta parte, scrierile vechilor greci sint pline de descrieri vizuale ale personajelor si a scenelor iar literatura noastra vestica le urmeaza printr-o panorama de detalii vizuale. Si Biblia descrie imagini, dar in loc de a fi vizuale, se bazeaza pe alte simturi.
Hai sa ne uitam la poezia din Cintarea Cintarilor. Ce facem cu aceste imagini? Obrajii ca niste rodii, un fruct cu sute de seminte? Oare aceasta inseamna ca Sulamita a avut acnee? Parul ca o turma de capre?Ce insemna? Cum am putea noi sa ne-o imaginam?
Dificultatile dispar si maretia poeziei iasa la iveala cind ne oprim sa incercam interpretarea acestor imagini vizual. Obrajii femeii nu arata ca rodiile; aceasta este o descriere a parfumului lor si probabil mai senzual, al gustului lor. Imaginile ebraice sint asociative, putind extrage din imagine diferite intelesuri. Astfel parul este o alta imagine tactila, evocind o imagine a prosperitatii si bunastarii intr-o cultura a pastorilor.
Rezultatul este experienta unei poezii din cele mai marete, un poem de dragoste.
No comments:
Post a Comment