Mai conteaza caracterul?

In general, copiii spun minciuni parintilor cind sint prinsi ca au facut ceva ce nu trebuia sa faca ori ca nu au facut ceva ce trebuia. Motivul pentru care minciuna este atit de populara in rindul copiilor este pentru ca ei incearca sa iasa din incurcatura si sa evite pedeapsa.

Dupa un timp, copiii invata ca a minti e mai rau decit lucrul rau care l-au facut pentru ca distruge increderea, ranind astfel relatia. In plus, minciuna aduce cu sine consecinte, in vremurile de odinioara – o bataie buna, in prezent – consecinte proaste prin confiscarea telefonului mobil pentru citeva zile, sau nici o consecinta daca parintii sint prea ocupati. Cu toate acestea, valoarea sinceritatii a fost o piatra de temelie in sistemul de valori ale acestei tari in masurarea caracterului fiecarui individ.

Avem deja prea multe “modele” care fac ca stilul lor de viata superficial, cu droguri si violenta sa fie atractiv pentru copiii nostri, facind pentru parinti foarte greu sa le spuna copiilor: “E gresit sa faci asa ceva, dar daca totusi o faci, vei fi rusinat in public si viata ta o va lua pe un drum gresit.” In societatea de azi nu se mai gindeste in acest fel.

Presedintele Comitetului Bancar, Chris Dodd, a spus ca linia care dadea $ 200 milioane directorilor de la AIG, din stimulus-ul semnat, a aparut peste noapte, ca mai apoi sa spuna ca Casa Alba l-a fortat sa o adauge. De la George Washington recunoscind in fata tatalui ca el a taiat ciresul, la “Nu am avut sex cu femeia aceea” a lui Clinton, pina la “Nu am scris sa se fure banii oamenilor ca sa fie dati la directorii AIG” a lui Dodd, caracterul politicenilor de astazi scade direct proportional cu eul lor.

Ce vom zice copiilor nostri cind coruptia la nivelurile cele mai inalte este rasplatita cu o ridicare din umeri? Ca nu mai conteaza caracterul unui om? Unii din noi vom zice copiilor nostri ca “Dumnezeu stie si rasplata va fi in cer”, dar copiii nu gindesc pe termen lung si e greu sa insisti importanta a ceea ce nu se poate vedea.

Ceea ce copiii invata este ca cea mai importanta calitate ca sa devii o persoana publica este sa nu-ti pese daca ceva e corect sau nu, ori ce gindesc oamenii si ca minciuna este un instrument util, fara consecinte semnificative.

Ceea ce putem spune copiilor nostri este ca atunci cind citesc cartile de istorie (nu cele mincinoase din scoli, ci cele reale) vor vedea ca succesul si sinceritatea nu sint neaparat parteneri buni. Cu toate acestea sa-i invatam sa faca in asa fel incit sa nu se rusineze atunci cind copii lor vor afla ce au facut. Ca e mai important sa piarda tot pentru ce au lucrat decit sa-si piarda sufletul. Ma gindesc ca daca spunem asta mereu copiilor nostri, intr-o zi vom avea oameni in care putem avea incredere.

Cind se inmultesc cei buni, poporul se bucura, dar cind stapineste cel rau, poporul geme. Proverbe 29:2