Cine nu lucreaza, nu maninca

Caci, cind eram la voi, va spuneam lamurit: “Cine nu vrea sa lucreze, nici sa nu manince”. 2Tesaloniceni 3:10

Multe manuale scolare invata deschis ca e bine sa stea cineva pe spinarea statului din leagan pina la mormint (cradle-to-grave welfare). Manualul lui Magruder, American Government echivaleaza opozitia fata de aceasta invatatura cu egoismul citorva. Acest manual este un studiu in tehnica propagandista. Se bazeaza pe premisa falsa pentru a discuraja chibzuinta, economisirea si responsabilitatea fata de familie si justifica trairea pe banii guvernului pentru toti:

Din cauza bolilor, accidentelor si somaj ocazional este greu sau imposibilpentru un muncitor cu familie sa poata pune niste bani deoparte. Este foarte corect sa-i sprijini pe cei neputinciosi sau chiar pe cei nechibzuiti pentru ca fiul sau fiica lor sa nu fie indatorati cu o responsabilitate care nu este a lor. (pagina 339)

Manualul de clasa a 8-a, Civica, Guvern si Cetatenie, de Allyn & Bacon, a propus urmatoarea discutie:

Unii oameni cred ca statul ar trebui sa plateasca fiecarei familii o suma minima in fiecare an, daca familia nu a cistigat acea suma prin munca. Ai fi de acord cu aceasta idee? Daca da, cit de mult ar trebui sa fie valoarea? Daca nu, de ce nu? (pagina 407)

Ideile predate in scoli au consecinte. In citiva ani, un astfel de program a fost instituit in conformitate cu asa numitul “credit pe venit”. Indoctrinarea de a avea “dreptul” la bani “gratis” nu este limitata la elevii din clasele mari. Atacul la conceptul biblic “cine nu vrea sa lucreze, nici sa nu manince” incepe din clasa intii.

De exemplu, a fost o poveste despre o veverita inteleapta, care lucra din greu sa-si adune nuci pentru iarna. Morala invatata: Munceste din greu si economisteste pentru zile negre.

Povestea a fost rescrisa. Noua versiune este intitulata: “Cere daca iti trebuie.” In aceasta noua versiune, veverita a mincat nuci toata vara. Alte veverite i-au spus sa puna citeva deoparte pentru iarna. Dar cum veveritei nu i-a placut niciodata sa lucreze, a ignorat sfatul. A venit iarna si veveritei i-a fost o foame cumplita. Ea si-a amintit ca un baiat care locuia intr-o casa alba a cules si el nuci din pom in timpul verii. Asa ca s-a dus la casa alba si a sunat la usa. Usa s-a deschis si s-a rostogolit o nuca. Asa si-a invatat lectia. Tot ce trebuie sa faci ca sa supravietuiesti este sa ceri.

Copiii au fost educati in acest fel de peste 50 de ani si nu este de mirare ca cheltuielile statului pe astfel de programe (welfare) au crescut de la 5 miliarde anual in timpul crizei din anii ’30 pina la un trilion de dolari anual pina in 1997.