Statul-guvernanta traieste in cuvintarea de acceptare a lui Obama.
Chiar avem nevoie de ajutorul statului sa ne educam copiii ori sa ne protejeze de jucarii periculoase?? E amuzant cum liberalii au incredere in noi sa dam nastere unui copil (sau sa alegem avortul) dar dupa aceea devenim total incompetenti, in nevoie de asistenta statului pentru a sti sa ne invatam copiii, ce sa le dam de mincare si cu ce jucarii ar trebui sa se joace.
Cuvintele lui Obama nu suna deloc a promisiunea americana de libertate ci o alta promisiune, “de la fiecare in functie de capacitatea lui, pentru fiecare in functie de nevoia lui”.
Ca si crestin, am obligatia sa-mi ajut aproapele, dar intr-o societate libera nu exista nici un mandat ca trebuie sa am grija de el. Lacomia si egoismul sint gresite, dar nu o crima. Si exact cum planifica Obama sa se asigure ca ne tinem promisiunea fata de aproapele nostru?
Poate atunci cind Obama incepe sa aiba grija de propriul frate, care traieste intr-o coliba in Kenya cu $1 pe zi, abia atunci sa aibe tupeul sa ne tina discursuri despre responsabilitatea noastra pentru aproapele nostru si atunci o sa fie un pic mai convingator.
No comments:
Post a Comment