Captivi in homeschool

Revista Time a avut un comentariu intersant al instructoarei in Educatie si Lege, Rachel F. Moran, care a spus ca e ingrijorata de lipsa de supraveghere a celor care fac homeschool in California.

“Aceste serii de legi provoaca unele intrebari nelinistitoare. Tot ce este necesar ca parintii sa faca este sa completeze o hirtie, declarind ca activeaza ca scoala privata. Nimeni nu controleaza sa vada cite ore fac copii scoala sau daca trec anumite criterii de evaluare. Dorim ca parintii sa aiba libertatea pentru a face homeschool dar nu vrem ca copiii sa devina captivi in homeschool, si sa nu fie pregatiti pentru un loc de munca sau angajare civica ca ‘adult functional.’”

Intr-o lume ideala, Moran adauga, statul ar trebui sa puna in aplicare citeva masuri de siguranta. “Sa speram ca un mod de a monitoriza progresul decit o realitate adversa va fi produsul acestei decizii” a spus ea.

Moran pare ca are lucrurile un pic pe dos. Intr-o societate libera, guvernul nu monitorizeaza actiunile cetatenilor sai iar cetatenii nu au nevoie de aprobarea sau supravegherea guvernului pentru a-si exercita libertatile. Trebuie sa completez o hirtie sa-mi exercit libertatea de a decide ce dau de mincare copiilor mei ori ce haine poarta? Libertatea de a face homeschool si a ne educa copiii nu este un drept acordat de stat, este o libertate acordata de Creatorul nostru prin statutul meu ca parinte. Comentariile lui Moran provoaca niste intrebari nelinistitoare.

Ce “criterii de evaluare” ale dezvoltarii unui copil ar trebui statul sa foloseasca pentru a masura progresele unui copil? Ce standarde juridice poate aplica statul pentru a determina daca un copil progreseaza spre a deveni un “adult functional”? Care este remediul in cazul in care un copil nu reuseste sa treaca un anumit criteriu sau nu reuseste sa indeplineasca standardul statului pentru “progres”? Ce autoritate poseda statul sa supuna un parinte standardelor lui cind parintele vrea sa aleaga educatia pentru copilul lui?

Oare statul are dreptul de a interveni in relatia parinte-copil pur si simplu pentru ca copilul nu reuseste sa indeplineasca standardul arbitrar realizat de catre cei ale caror interese ar putea sa nu reflecte interesul parintilor?

Reactia naturala la o astfel de intrebare este de a spune ca cineva trebuie sa “protejeze interesul copilului.” Avocatul si autorul Kerry Morgan raspune la aceasta obiectie in cartea lui Real Choice, Real Freedom:

Interesul cel mai bun al copilului este asigurat atunci cind statul protejeaza dreptul parintelui de reglementari civile si interferente private si nedorite, filantropice sau de alt fel…
Statul nu este autorizat sa actioneze in “interesul copilului”. Interesul cel mai bun al copilului este intotdeauna protejat de securitatea drepturilor parintilor pentru ingrijirea si educarea propriilor copii. Interferentele statului in drepturile parintilor cu privire la educatia copiilor lor sint contrare celor mai bune interese ale copilului.” (p.47)

Libertatea de a ne educa copiii este dreptul natural al parintelui dat de Creatorul nostru, nu de stat. Cresterea copiilor nu este un parteneriat. Statul nu are autoritate de a actiona in cele mai bune interese ale copiilor, cu exceptia cazului in care copilul devine dependent de stat. Dar asta nu va opri unii oameni de a incerca sa faca exact asta. La fel de mult cit Moran isi face griji ca copiii nostri ar deveni captivi in homeschool, eu ma ingrijorez mai mult de toti cetatenii devenind captivii statului.