Nu de mult am fost implicata intr-o discutie despre care ar fi cea mai buna situatie de a creste copii (in cazul in care parintii nu se mai inteleg). In primul rind calitatea dragostei si a atentiei unui parinte este superioara a unui ajutor angajat (dadaca sau educator la gradinita/cresa). In al doilea rind, copiii au cea mai buna sansa sa creasca sanatosi, fericiti cu mama si tatal casatoriti unul cu celalalt. Ca unii oameni nu pot sau nu vor oferi aceste lucruri nu schimba importanta lor pentru un copil.
Sint convinsa ca marea majoritate a divorturilor nu s-ar intimpla daca si-ar rezolva fiecare problemele personale inainte de casatorie.
Traind impreuna din respect pentru nevoile unui copil de a avea ambii parinti si pentru a fi un model pentru viitori parinti este un ingredient perfect pentru o familie. O motivatie comuna pentru cele mai bune interese a ceva in afara propriei persoane este un punct de inceput. Urmatorul pas este introspectia combinata cu tratarea celeilalte persoane “ca si cum” lucrurile ar fi ca in vis. Asta inseamna un cuvint frumos, o atingere pe mina, un sarut pe obraz, o favoare facuta fara sa fie ceruta, o patura pe picioare, ori orice act de generozitate. Aceste acte sint mai valoroase decit un milion de “discutii”. Raspunsul care il primesti te va motiva sa fii fericit sa fi acolo.
Stind impreuna nu este suficient, dar este o ocazie binecuvintata de a aduce mai multa bucurie si pace in viata ta, sotului, copiilor si familiei tale, ca intreg. In timp ce parintii stau impreuna, copiii beneficiaza de mama si de tata; nu trebuie sa intre in competitie cu “tatal/mama vitreg/a”, nu vor trai in doua locuri separate, nu trebuie sa se afle in mijlocul certurilor si nu trebuie sa recurga la droguri, alcool, sex sau alte acte de razbunare.
Da, in afara de adictii, adulter sau abuz, eu votez sa se stea impreuna de dragul copiilor, pentru ca daca se face corect, toata lumea are de cistigat.
No comments:
Post a Comment